Scoala nu e o corvoada, nu e o simpla deprindere. Ea e mai mult. Timp de 12 ani, Ea este tot. Scoala sunt eu, esti tu, sunt profesorii, parintii si tot ceea ce ne inconjoara. Ea vibreaza neincetat in singele nostru. Ea nu este obligata sa te invete, ci sa iti dea o sansa de a invata. Anume aici iti formezi deprinderea de a-ti apara demnitatea si de a te manifesta cum stii mai bine. Scoala – o oportunitate irepetabila, o noua treapta spre ,,lumea mare”.
S-au scurs 9 ani de scoala. Parca mai ieri paseam cu nerabdare,dar si cu nesiguranta pragul ei, neputind anticipa ce va urma. Nu regret nimic, pentru ca am avut parte de momente memorabile, dar…ajung la ideea ca noi trecem prea repede prin liceu, incit peste citiva ani vin alti elevi…la fel ca noi. Scoala ne uita, dar istoria nu se sterge.

Si totusi…care este rolul ei? Ea ne instruieste, ne ajuta, ne ghideaza, ne sustine…ne face cunoscuta viata si cursul ei, ne invata cum sa actionam strategic si eficient pe campul ei de lupta. Pe linga toate acestea, ramine ceva important nementionat – prietenia. Anume in acest mediu se leaga prietenii pe viata. Zilele de scoala au fost si ramin a fi cele mai fericite din toata existenta umana. Odata ce cunosti o persoana de 9 ani, nolens volens o iubesti.
Uite ca au mai ramas 3 ani si fiecare va merge pe propria cale. Suna cam apocaliptic pentru mine. Nu imi imaginez viata cu alti oameni decit acestia care ma inconjoara acum. Ii am mereu alaturi si asta ma face mai sigura pe sine. Anume datorita lor, colegilor si profesorilor, iubesc scoala. Multumesc pentru ca existati si imi faceti viata mai diversa. Odata ce ai ajuns sus, iti este rusine sa cobori, stiind de unde ai pornit si cit ai muncit. De aceea, noile scopuri atinse sunt noi inceputuri.

Anunțuri