Fericirea este atît de relativă, încît uneori credem că e pe cale de dispariţie sau chiar inexistentă. În pofida tuturor durerilor suportate de fiecare om, ea ni se înfăţişează destul de des. Toţi avem aceleaşi oportunităţi, aceleaşi drepturi. Diferenţa între vieţile noastre spirituale este capacitatea de a profita de fiecare şansă, de a abuza de propriul noroc.
Vă întrebaţi de ce cel de alături are noroc? Răspunsul e pe cît de banal, pe atît de simplu. El ştie să se pună în valoare. Lumea e tentată să judece în conformitate cu ceea ce vede şi aude, deşi adevărata personalitate dăinuieşte în suflet, în lucrurile ascunse. Cînd raţiunea se confundă cu sentimentele, ajungem la apogeul autocunoaşterii. Cele mai preţioase lucruri sunt şi cele nebănuite. Obţinem noi valenţe. Această schimbare nu doar ne modifică, dar şi ne modelează pe placul celor din jur. Devenim atît de flexibili, încît o boare de vînt ne poate doborî. Anume această perioadă îşi anunţă verdictul. Cum ne arătăm acum, aşa rămînem a fi totdeauna.
Suntem mici şi neînsemnaţi. Ia o atitudine şi redescoperă-te. Creaţia prin imaginaţie este unealta de bază a valorilor intrisece. Doar ea ne ridică la nivelul, de unde ne e ruşine să coborîm. Devenim sentimentali. Căutăm să ne izolăm. Ne regăsim în singurătate. Ne impunem să suferim, dar…nu ne reuşeşte. De ce? Pentru că suntem sortiţi altor valori. Solitudinea ne alină periodic. Ne refugiem cînd simţim nevoia. Însă ne restabilim repede, pentru că nu putem renunţa la fericire.
Fiecare zi e o nouă rază de soare, un nou vis, un nou început, o nouă viaţă. Viaţa este în ochii omului. Vedem ceea la ce aspirăm. Încercăm să trăim, nu doar să supravieţuim. Luptăm non stop, pentru că zărim un strop de speranţă.

Anunțuri