Viaţa ne oferă clipe memorabile, fărâme incomensurabile de existenţă, sentimentul eternităţii. Fiecare dimineaţă ni se înfăţişează ca o renaştere. Ne simţim mai proaspeţi. Recepţionăm zâmbetul cu bucurie, expediindu-l ca răspuns. Privirile sunt dintre cele mai tandre. Suntem tentaţi să îmbrăţişăm. Vorbim lucruri neînsemnate, dar în acelaşi timp atât de indispensabile să le auzim. Suntem absenţi în orice unitate a timpului. Trăim cu gândul la o reabilitare şi schimbare. Suntem predispuşi să uităm tot ce ne-a întristat şi să ne amintim tot ce ne-a făcut fericiţi.
Aceste sentimente, care nu îşi dau rând să ne domine, generează plăcerea. Ea vine treptat, dar o pierdem subit. Oricât nu am încerca să o păstrăm intactă, o pierdem. Merită să facem sacrificii în numele ei? Anume ea ne trezeşte mulţumirea şi satisfacţia. Putem sta şi zâmbi fără niciun motiv. Nu e un semn al nebuniei, ci al simplei plăceri, al aşa-numitei plăceri cotidiene. Fiecare dintre noi are nevoie de ea. Inexplicabile trăiri. Tot ce este preţios este infim şi neobservat.
Starea de spirit persistentă ne hipnotizează, ne distrează de la realitate, ne înaripează, propunându-ne un alt univers, unde totul este în armonie. Închidem ochii şi plutim purtaţi de curentul speranţei. Noi gânduri. Noi aspiraţii. Noi motive. Dobândim cele dispărute şi evadate din sufletul nostru. Întinerim în bătrâneţea care ne apasă. Oricât de departe nu am fi de realitate, o resimţim acum materială. Făcând cunoştinţă cu perfecţiunea, redobândim sensul şi direcţia vieţii.
Ne trezim fericiţi. Orice vis de scurtă durată ne aduce cu el un cadou de nepreţuit: plăcerea. Avem şi motivaţia să ne urmăm ghidul cu supunere. Iată acum ce înseamnă fericirea…mici plăceri, care se repetă cu regularitate. Oferă un zâmbet, căci nu te costă nimic. Dă o îmbrăţişare, întrucât poţi plânge pe umărul cuiva. Fă-ţi un cadou: fii fericit, făcându-i pe cei din jur la fel!

Anunțuri