Depravare. Materialitate. Uitare. Pierdere. Rătăcire. Da…suntem noi…reprezentanţii societăţii secolului XXI. Suferim enorm din cauza estimării greşite a valorilor. Devenim din ce în ce mai ambiţioşi, însă doar în direcţia opusă spiritualităţii. Atestăm tot mai des absenţa absolută a raţiunii, treptat a sentimentelor.
La fiecare pas ne demonstrăm incapacitatea de a mai fi sensibili în faţa unor creaţii divine, numite trăiri. Uităm trecutul. Risipim prezentul. Renunţăm la viitor. Suntem nişte vagabonzi rătăciţi în propria existenţă. Tentativele de regăsire a identităţii ar fi o atitudine, o încercare de a combate prostia şi pseudo-valorile apărute. Asistăm zilnic la apariţia parveniţilor înzestraţi cu tupeu, care se impun în societate. Doar noi suntem culpabili, întrucât îi acceptăm cu uşurinţă, oferindu-le posibilitatea de a ne domina în continuare. Pretutindeni se aspiră la lux. Dorinţa excesivă de valori substanţiale ne ridică poziţia materială, dar ne ruinează moralitatea. Banii nu mai sunt un mijloc, ci scopul de bază. Conştiinţa ne mustră. Suferim din cauza ei, dar fără nicio intenţie de a schimba ceva. Privind în jur, observăm doar cifrele, ceea ce ne reflectă întocmai gândurile.
Generaţie ratată. Generaţie buimacă. Generaţie bolnavă. În fine, generaţie în stare de leşin. Totuşi, suntem inconştienţi, dar nu dispăruţi. Există o şansă de a supravieţui acestui demon al luxului, care ne distruge etica societăţii.

Anunțuri