Există oameni care trec prin viaţa ta, dar nu le observi prezenţa. Există oameni care nu pur şi simplu trec, dar se şi stabilesc în temelia sufletului tău. Deşi s-a făcut deja un an de la încetarea unei vieţi, îi simt suflarea din ce în ce mai aproape.
De fapt, sfârşitul obiectiv este un început spiritual, o legătură cu o altă dimensiune. Fiecare zi este o rememorare a acestei fiinţe. Un gol în suflet. Un gust amar. O lacrimă rătăcită pe obraz. Un zâmbet de odinioară. Sunt simple clipe trăite zilnic. Am început să cred în absurdităţi care îmi păreau atât de nefireşti odată. Am început să vorbesc în singurătate în speranţa că mă vei auzi. Am început să lupt pentru a te face fericit. Atâtea lucruri s-au schimbat din motive necunoscute.
Tu ai fost persoana care mă făcea mereu să cred în mine, cel care mă mângâia prin glume copilăreşti, cel care mi-a imprimat zâmbetul pe buze pentru totdeauna. Şi totuşi, după un an de întrebări fără răspunsuri, am realizat că separarea fizică a devenit şi o apropiere morală. Îmi rămâi în suflet ca cel mai bun prieten, ca frate, ca Tot. (În memoria lui Adrian Crîlic)

Anunțuri