După atâtea secole care au adus cu ele o literatură incontestabilă, a devenit foarte greu să te afirmi scriind cărti. Odată ajuns scriitor, fiecare om este supus riscului de a nu supravieţui în literatură. A fi original este practic imposibil. În pofida dezavantajului de a se fi născut în momentul când literatura nu necesită autori, ci selecţie, scriitorul japonez Haruki Murakami a reuşit să se faca remarcat pe plan mondial.
Primul roman citit de acest autor a fost „Pădurea norvegiană”, având titlul împrumutat de la hitul formaţiei Beatles. Este o carte pe care am purtat-o cu mine mereu, fiind înarmată cu un creion. Am lecturat-o oriunde: în transport, în cafenele, aşteptând înscrierea la medic etc.
Romanul este inspirat din viaţa autorului după căsătoria cu soţia sa Yuko. Până în ultimul moment, el s-a arătat foarte sceptic referitor la eventualul succes. Întrucât cartea a fost scrisă departe de Japonia, nu putea fi făcută nicio prognoză în privinţa popularităţii romanului în ţara de baştină a lui Murakami. Neavând masă în hotelul din Germania, scria mereu într-o cafenea gălăgioasă cu căştile în urechi, ascultând piesele la care face trimitere în roman (Infected Mushroom – “People Are Strange”, „Raindrops Keep Fallin’ on My Head” , “Nowhere man”, “Blue velvet” ş.a.).
Faptul că nu este doar un roman de dragoste, ci unul care abordează moartea ca salvare, te face să nu rămâi indiferent, ci provoacă atitudini. Cuprinzând şi numeroase momente erotice, “Pădurea norvegiană” descrie anii de studenţie ai personajului principal, Toru Watanabe. Romanul este bazat pe psihologia unui tânăr care este diferit de alţii, întrucât nu are nicio ambiţie. Destinul său îl poziţionează mereu în calitate de a treia persoană în triunghiul amoros. Eroul devine confuz odată cu apariţia în viaţa sa a două individualităţi controversate, dar ambele pe placul lui. Fiind situat între două extreme, între Naoko (lumea redusă la tăcere) şi Midori (lumea destăinuirilor), Watanabe încearcă să ia o decizie. Deşi aceasta se lasă aşteptată, lucrurile evoluează fără contribuţia lui.
Romanul a devenit bestseller în 1987, obţinând şi numeroase premii. Actualmente, Haruki Murakami devine din ce în ce mai popular în rândul tinerilor din Europa, graţie faptului că surprinde momentele vieţii nu ca simple banalităţi, ci ca evenimente care unesc naţiuni.

Secvenţele cele mai sugestive:
“În interiorul unor oameni se află o temniţă întunecată în care s-au adunat toate amintitile importante de care se alege praful”
“Moartea nu se află la polul opus al vieţii, ea face parte din viaţă”
“Să nu te autocompătimeşti niciodată. Numai cretinii fac asta.”
“Scrisoarea lui Reiko a zdruncinat din temelii castelul de nisip pe care mi-l construisem, lăsând în urma lui o suprafaţă aplatizată”
“Când te trezeşti în beznă, singurul lucru pe care-l poţi face este să închizi ochii şi să încerci să te obişnuieşti cu întunericul”
” Viaţa e ca o cutie cu fursecuri. Ştii cum ele se sortează, nu? Unele îţi plac, altele-nu. Le mănînci mai întîi pe cele care îţi plac şi rămîn la urmă cele care nu-ţi plac”
“Cu cât trec anii, parcă se lungeşte timpul, asemenea unei umbre la amurg. Într-o zi întunericul va înghiţi umbra cu totul.”
“Realizam vag faptul că a fi prea serios şi a te apropia de adevăr sunt lucruri oarecum diferite, dar moartea este un adevăr serios, indiferent din ce unghi o priveai.”

Anunțuri