În mai e sânge mult în câmp,
Scurgându-se-n şuviţele de timp.
Se-aprind la capătul pământului
Flăcări de tinereţe în suflarea vântului.

Se sting domol în agonie,
Răzbind în moliciune, inerţie.
Şi pier în cea din urmă clipă de extaz,
Iar rătăcesc,
Iar pierd culoarea de olmaz.

Anunțuri