După o carte care include publicaţiile de pe blogul lui Jose Saramago, am fost intrigată să îi descopăr şi binecunoscutul stil narativ al romanelor sale. Prin prisma frazelor lungi şi a regulilor de punctuaţie aproape inexistente în romanul „Eseu despre orbire”, am descoperit un scriitor excepţional. În viziunea mea, Premiul Nobel i-a fost oferit pe bună dreptate nu pentru factura sa deosebită de a înşira cuvintele în pagină, ci pentru subtilitate şi invitaţia cititorilor la „exerciţii de imaginaţie”.
Romanul debutează cu o întâmplare stranie: un om îşi pierde vederea în câteva clipe. Deşi inexplicabil, într-un oraş anonim îşi face apariţia o epidemie nemaicunoscută până la acel timp, numită mai târziu „marea de lapte”. Într-un final, în pofida încercărilor desperate ale guvernului de a izola populaţia contaminată şi de a preveni orbirea în masă, toată lumea cu excepţia unei femei este deposedată de darul văzului. Cartea prezintă aspectele psihologice şi sociologice ale comportamentului uman în timp de instabilitate totală: lipsa solidarităţii, primatul necesităţilor fiziologice în raport cu celelalte din „piramida lui Maslow”, egoismul, indiferenţa, caracterul profitor etc. În acest cerc vicios al ororilor societăţii contemporane, unica care îşi păstrează în continuare demnitatea este soţia medicului, cea care a cunoscut cel mai bine mizeria fizică şi spirituală. Romanul reconfirmă faptul că lumea acţionează conform intereselor personale şi „acea soţie de medic” este punctul care conciliază spiritul şi trupul, salvându-ne astfel de la haos.
aaaFragmentele preferate:
„Dacă poţi privi, vezi. Dacă poţi vedea, observă.”
„Cred că n-am orbit, cred că sîntem orbi. Orbi care văd. Orbi care, văzând, nu văd.”
„Bucuria şi durerea nu sunt ca uleiul şi apa, ele există simultan.”
„Aşa e natura animală. Cea vegetală s-ar completa la fel dacă n-ar fi toate acele rădăcini care o prind de pământ, şi ce frumos ar fi să vedem copacii din crâng fugind de incendiu.”
„În adâncul nostru este ceva care n-are nume, acest ceva suntem.”
„Va exista întotdeauna un mâine pentru a rezolva problemele care azi păreau să nu aibă soluţie.”

Anunțuri