1Una dintre cele mai absurde întrebări care mă chinuie mereu este: de unde ştim că ceea ce trăim acum este realitate şi nu vis? Deseori mă gândesc că trăim câteva vieţi în paralel. Fiind imposibil de a face delimitarea între ele, alegem arbitrar o dimensiune şi o calificăm drept cea materială. Cu cât mai mult insişti asupra acestei presupuneri, cu atât mai mult pui la îndoială întreaga existenţă a tuturor lucrurilor aparent palpabile.
2Dacă totuşi avem doar un univers, atunci de ce visurile ne tulbură somnul? Adoptând ideea că ceea ce trăim e într-adevăr realitate, apare o altă nedumerire: ce sunt evadările noastre nocturne? Eu prefer să le calific drept temeri sau aspiraţii. Chiar dacă admitem că acestea nu sunt vieţile noastre din alte dimensiuni, ele ne influenţează indirect. Sunt zile când te trezeşti zâmbind, simţindu-te inspirat şi capabil de a crea tu însuţi un univers propriu. Sunt şi zile când, deşi adormi fericit, dimineaţa ai faţa crispată de griji şi necazuri. Anume în aceste aparenţe rezidă influenţa escapadelor de noapte.
Azi m-am ridicat din pat foarte târziu. Nu pentru că nu aveam nimic de făcut, ci de teamă să nu spulber visul. Măcar virtual am întâlnit fiinţa de care îmi este atât de dor. Pe lângă emoţiile retrăite, visul mi-a adus o nouă întrebare: aş putea oare renunţa la realitate şi să-mi continui existenţa de cealaltă parte? Devenind derutată, rămân a fi în aşteptarea unui alt vis care să îmi elucideze această întrebare, lăsându-mi în schimb una nouă…

Anunțuri