Micul Print„Micul prinţ” de Antoine de Saint-Exupery este, cu siguranţă, cartea care m-a marcat încă din copilărie. Dacă e să mă gândesc ce anume m-a atras, presupun că anume faptul că mă regăseam pe alocuri în personajul micului prinţ şi acea proprie lume a eroului. Recitită de încă vreo 3 ori, cartea mi-a dezvăluit alte aspecte şi, probabil, peste câţiva ani, voi descoperi ceva care rămâne latent pentru moment.
Nu ştiu cu ce intenţie, dar Jean-Pierre Davidts a decis să scrie un eventual răspuns operei lui Saint-Exupery, intitulând cartea „Întoarcerea micului prinţ”. Mă gândeam că e o metodă foarte convenabilă de „a parveni” în lumea literaturii, apelând la un roman deja de succes. Astfel, cei care l-au îndrăgit pe micul prinţ vor fi curioşi să îl cunoască şi în ipostaza unui adolescent. Totuşi, deşi sceptică la început, „Întoarcerea micului prinţ” m-a convins că merită atenţie.
Cartea este un răspuns la apelul naratorului din „Micul prinţ” („Aşadar, dacă un copil vine la voi, dacă râde, dacă are părul de aur, dacă nu răspunde când i se pun întrebări, veţi ghici uşor cine este. Atunci, fiţi buni, vă rog, nu mă lăsaţi pradă tristeţii, ci scrieţi-mi de îndată ce s-a întors.”). Toate acestea fiind spuse, lucrarea scriitorului canadian este justificată şi reprezintă „continuarea” cărţii menţionate anterior. Pe parcursul operei, micul prinţ este în căutarea unui vânător de tigri, întâlnind un ecologist, un om de publicitate, un statistician, un gestionar, Omul Verde, o fetiţă şi alte personaje. Fiecare dintre aceste întâlniri, ca şi în cazul celor din „Micul prinţ”, prezintă o lecţie valoroasă, de această dată în contextul contemporan.
P.S. Cartea este destinată „tuturor micilor prinţi în trecere pe acest pământ”
sursa de imagini: George Rosu

Anunțuri