eveningmă trezisem adineaori de la ochii nevăzuţi ai unei mulţimi, care mă scruta cu neruşinare. sau poate că era pecetea nevinovăţiei?! aveam sentimentul că încremenisem pentru totdeauna, fiind sortită imobilităţii. în speranţa de a evada din acest Potop, ce mi se perinda pe retină, închideam ochii şi îi ţineam nemişcaţi câteva clipe. zadarnic. tot mai simţeam că draperiile, ce-mi separă intimitatea de public, erau deschise cu generozitate. dinspre fereastră pluteau fascicule orbitoare de lumină, stânjenindu-mi spiritul. umbrele mă sfidau şi îşi răspândeau impurităţile care îmi întunecau camera.
azi nu mai vreau să fiu epuizată de trăire, nici dizolvată de viaţă.
azi trăiesc o prăbuşire interioară.
azi memoria preferă să se complacă în dezagregare.
azi nu aştept nimic.
vreau doar să devin absentă.

Anunțuri