largePlouă întruna. Picăturile mi se ataşează de pleoape. Acestea rezistă două atingeri. La cea de-a treia cedează cu obedienţă şi devin brusc supraponderale.
Plouă întruna. Singura lumină în beznă pare a fi respiraţia-i redusă la tăcere cronică şi ofurile regulate. De atâta plictis am şi instalat la oprire graficul emoţiilor. După numeroase modificări, am înţeles că variaţia exteriorizării trăirilor e prea previzibilă pentru a aştepta la infinit confirmarea legii.
Plouă întruna. Dogoarea exalată de picături mă învăluie într-un somn iremediabil. Întorc privirea în spate, or nu mai e nimeni. Atunci pornesc în grabă să ajung din urmă timpul.

Anunțuri