largeeram toată o stare de inerţie şi repaos desăvârşit. fluctuaţiile mişcărilor erau atât de vagi că le şi ghiceam imediat direcţia, imobilizându-le cu gândul de această dată. deşi stăteam cu ochii deschişi şi trăiam conştientă, forţa mi se evaporare din mâini, picioare. părul îmi deborda chipul, mângâindu-mi la început ochii. apoi zgâriindu-i. în final, bruscându-i cu atingerea dură. fereastra de la mansardă era închisă acum. nici măcar particule de lumină infime nu prea îndrăzneau să ne păşeaşcă pervazul, dar undeva se auzea o suflare sacadată şi violentă. era respiraţia ta care îmi desfidea avalanşe la suprafaţa plapumei care ne îmbrăţişase, deşi fără voia noastră. am închis ochii ca să adorm, dar… se pare că aşa, din contra, mi-am spulberat somnul adânc care mă eliberase de gânduri.

Anunțuri