largedormeam şi simţeam că nu trebuie să mă trezesc. în vis aşteptam un tren, dar nu la gară, ci acasă. stăteam culcată pe pat, cu mâinile aproape lipite de corp. aşteptam. începuseră să mă bântuie gânduri tenebroase. voiam să le alung prin simple fluturări de mâini, dar nu reuşeam să stârnesc decât o perturbaţie în mişcarea haotică a aerului. gândurile erau mult prea departe de mine pentru a le alunga. nu mă lăsam. aerul devenise treptat irespirabil. am deschis fereastra, or mi-am scăpat gândurile din poalele rochiei. nărăvaşele-mi gânduri. nu au mai putut aştepta şi au evadat. să întâmpine trenul rătăcit printr-o gară veche. l-au găsit privat de conductor. nici urmă de şofer. trenul plutea în aer, căci şi calea ferată era absentă cu desăvârşire. gândurile, deşi obraznice de felul lor, şi-au conservat în intimitatea firii o fărâmă de dor. pentru mine. pentru patria lor. a durat câteva fracţiuni de secundă să recompună calea ferată, să recreeze personalul de altădată şi să pornească. acasă. la mine. atunci m-am trezit şi eu, în acelaşi timp cu venirea trenului. aşteptarea s-a curmat.

Anunțuri