Category: Poetry


…..

ce sunt
nerostitele cuvinte
dacă nu
ciornele
gândurilor?

Anunțuri

şi parcă nu am conţinut
căci nu-s decât o cutie
rămasă de la conserva
mâncată cu o seară în urmă.

iar tu eşti aparent un diletant
venit înarmat la tir
apăsând pe trăgaci zilnic
şi ţintindu-mă cu precizie.

or eu mai ştiu că-ncepătorii au noroc
şi tu nu eşti o excepţie
căci tot mă cuprinde-un vânt
ce vrea să mă doboare.

dar eu încă mă ţin
deşi demult am fost înfrântă.

e suficient să…

e suficient să îţi strecori pe pleoape
nişte griji sau nişte temeri
ca să se închidă de la sine
de atâta presiune
şi sufletul nu va mai aştepta
semnul tău
căci se va deschide singur
şi va plonja în libertate.

azi cerul a fost mai departe
decât de fiecare dată
când îl căutam cu ochii
prin ploaie, zăpadă şi nori
de parcă alesese să mă ignore
pentru câteva clipe.

dar în scurt timp am înţeles
că trebuie să încetez
să îmi caut fericirea în cer
căci el a avut grijă
să mi-o dea mai aproape
prin ploaie, zăpadă şi nori.

am învăţat

am învăţat zbuciumul de la mare
de la cea care mă trezea dimineaţa
ori de câte ori adormeam pe malu-i.

am învăţat să urăsc de la un cactus
de la cel care refuza apa pe care i-o turnam însetată
fiind cu gândul la deşertul Saharei.

am învăţat să lupt de la un muribund
care îşi contesta moartea cu îndârjire
deşi era deja pe “drumul celor drepţi”.

am învăţat dorul de la pământul amorţit
care aşteaptă primăvara să-i curme somnolenţa
deja infiltrată în toţi porii.

am învăţat să învăţ de la toţi
cei care învaţă de la mine.

tumblr_mksc4axz3v1rqd92do1_500Din neputinţa de a te opune
Te-ai lăsat împins în neant.
Te-au modelat, te-au prefăcut,
Dar nu mi te-au furat.
Încă şi azi te mai port tot cu mine.
Ieri ai fost în jocul meu de-a-nţeleptul.
Azi mi-ai pătruns în trup,
Căci el suferea de nepăsarea mea.
Mâine îţi dau libertate.
Alege tu unde vrei să mai fii,
Să domini, să iubesti
Şi să simţi.
Lasă-mă să îţi ghicesc şi eu o dată gândul:
Tu vei voi să mă-nvălui în întregime,
Să mă sufoci dintr-o îmbrăţişare
Şi să mă absorbi dintr-un suflu de vânt.
Ieri ai fost el,
Azi tu eşti eu,
Mâine chiar tu.

Am tot încercat…

544319_532169143500847_1386761823_n_largeM-am sforţat să te recreez din mângâieri,
Dar ele nu ţi-au învăluit decât gleznele .
Atunci am recurs la amintiri,
Dar nici ele nu mi-au ajuns decât să te înfăşor până la brâu.
Derutată, te-am ispitit chiar la dorinţe,
Dar ele ţi-au cuprins doar gâtul.
M-am sforţat.
Am recurs.
Te-am ispitit.
Am tot încercat să te recompun din cuvinte,
Dar de îndată ce ţi-au simţit pulsaţia,
Ele te-au copleşit,
Iar eu te-am pierdut
Prin amintiri, mângâieri şi dorinţe.

Înainte să te cunosc credeam în adevăr. tum
Acum nu mai cred în nimic,
Căci te-am ales pe tine.
Acum doar iluziile mă pasc.
Şi nu sunt de alea deşarte,
Da-s pline de tine,
Abundă de fiinţa ta.
Până şi umerii mi-s prinşi de ai tăi,
Iar mâinile mi-s lipite de ale tale.
Chiar şi picioarele ni-s de nedespărţit,
Iar respiraţia-ţi mi-o taie pe a mea.
Şi iar gândurile-mi sunt fluide,
Căci mă dezintegrez în particule de noi.

Macii tinereţii

În mai e sânge mult în câmp,
Scurgându-se-n şuviţele de timp.
Se-aprind la capătul pământului
Flăcări de tinereţe în suflarea vântului.

Se sting domol în agonie,
Răzbind în moliciune, inerţie.
Şi pier în cea din urmă clipă de extaz,
Iar rătăcesc,
Iar pierd culoarea de olmaz.